Patriotism la 5 lei?!

Patriotism la 5 lei?!

N-am mai fost la parada de Ziua Națională de ani de zile, dacă nu chiar de vreo zece. Iar asta nu pentru că nu sunt patrioată, nu mă interesează, mi-e lene să mă trezesc de dimineață ori c-oi fi vreo ignorantă, ci din simplul motiv că este complicat să vezi parada în real life și este mult mai ușor să te mulțumești cu transmisiunea live de la televizor, oricât de banal ar suna asta.

Totuși, am zis că anul ăsta va fi altfel, am vrut să sărbătoresc un 1 decembrie ca la carte și am decis să merg – mare greșeală. Abia când te trezeşti blocat la 9 dimineaţa într-o mare de oameni, cu copii în cârcă și care îți mai și flutură un steag pe la nas, îți dai seama că parada s-ar putea să nu fi fost cea mai buna alegere a ta în ziua aia. În fine, mi-am dat seama că parada asta nu e făcută pentru cei care se trezesc la 9, pleacă la 10, ca la 11 fără ceva să fie acolo. Nu, fizic nu ai cum, și am să explic de ce. Parada e făcută pentru ăia de se trezesc la 6-7 și ajung pe la 8-9 la Arcul de Triumf, căci altfel nu prinzi loc și tre să pleci cu coada între picioare sau să te urci pe WC-urile ecologice din zonă, depinde cât de creativ te simți.

1dec-17

Ziceam mai sus că este complicat să mergi să vezi paradă pentru că, eu făcând parte din prima categorie – care voia la 11 să ajungă și să și prindă loc în primul rând, dacă se poate și nu cer prea mult – am făcut un drum de jumătate de oră într-o oră jumătate + bonus mult călcat pe picioare și îmbrânceli.

La capitolul transport putem spune că subteranul – metroul – care, de altfel, e creat ca să fluidizeze, ca să nu mai vorbim de factorul viteză, a fost depășit de situație. Punctele de legătură dintre magistrale – Dristor 2, Piața Unirii 2 sau Victoriei – bălteau de oameni care stateau la coadă să intre în metrou și erau nevoiți să aștepte 3-4, dacă nu chiar mai multe trenuri pentru a se urca. Și mai districtiv a fost că aceștia veneau la pachet cu proprii copii și cărucioarele ca extention pack.

1dec-32

Trebuie să recunosc, nu știu de ce nu mă așteptam ca oamenii să găsească în 1 decembrie un prilej oportun de a face un ban grămadă. Cred că fiecare freelancer într-ale vânzărilor – așa le zicem, ce naiba, să nu se supere nimeni – are un calendar anual cu toate sărbătorile naționale sau nu, și face un plan de comunicare și marketing pentru fiecare. Apoi, în funcție de buget și resurse, vin și noile produse. Anul ăsta a fost cam criză – freelancer-ii ăștia au cârpit steagurile (R.I.P.).

Cu toate că nu am văzut mare lucru din paradă – am văzut și eu avioanele, mă scuzați, niște tancuri și, desigur, armațieni, așa mi-a zis un băiețel că se zice la „oamenii ăia din armată“ – adevărata „plăcere“ a paradei am găsit-o în oameni.

1dec-38

Nu am înțeles, sincer, de ce an de an vine puhoiul de lume la Arcul de Triumf, dacă după aceea pleacă acasă înjurând statul, sistemul și executivul. Nu înțeleg de ce oamenii așteaptă ca sistemul și conducerea să aibă altă atitudine decât au chiar ei. Mai mult, nu înțeleg de ce ziua națională are treabă cu administrarea țării. În final, cel mai tare și grav mi se pare că ideile și opiniile lor, alături de convingerile astea distructive, migrază apoi spre copiii ăștia din Generația Y, de la care așteptăm să schimbe tot, pentru că alții n-au știut cum. Clar îmi este că nu poți aduce nimic nou dacă vii cu opinii din urmă.

1dec-39

Îmi spunea cineva că cel mai trist este nu să critici sistemul – căci este și normal să faci astfel –, ci să urăști sistemul. Să mergi în viață cu ură sădită în suflet încă de tânăr este o greutate care nu ar trebui să existe. Apoi, vine iar situația în care nu avem opiniile noastre, ci doar le moștenim de la alții, avem încredere în alții, c-or știi ei mai bine. Preferam să nu analizăm, să nu trecem prin filtrul gândirii ce vedem pe stradă și la televizor, și preferăm să-i lăsam pe alții să facă binele pe care noi nu-l facem. Fugim în afară să ne bucurăm de o societate deja înflorită – la a cărei dezvoltare nu vom fi contribuit deloc – în loc să ajutăm Românica să se dezvolte așa, târâș, grăpiș, cum poate ea. Comparăm România cu Anglia de parcă ar avea aceeași istorie și ar fi plecat din același loc.

1dec-41

Din păcate, această Zi Națională nu a fost despre români. Oamenii nu au venit acolo să-i vadă pe oamenii din spatele tancurilor și a puștilor. Anul ăsta, poate la fel c-an alți ani, 1 decembrie a fost despre mașini, tancuri, avioane și drapeluri multe și cârpite, la 5 lei, care au ascuns așa-zisa mândrie de a fi român, dacă ea există. În mintea mea, conceptul de a fi român se referă la cu totul altceva – cred că întreaga poveste nu este de a te complace în sistem, ci despre a încerca să schimbi ceva, indiferent cât de puțin.

„Make a difference“, cum zice englezul, că tot românul vorbește mai multă engleză decât română.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *